Am patit-o. M-au facut chinezii :)
M-am dus intr-o seara sa mananc la bodega obisnuita. Am intrat fericit, am spus si eu Ni hao ca tot omul, si m-am asezat la masa. Ce sa mananc eu astazi?! Intrebarea era fireasca pentru in ultima vreme restaurantul unde mai mancam din cand in cand ceva friptura si mancare cat de cat europeana era inchis pentru ca-l renovau. Plus de astat eram cam satul de mancare chinezeasca si simteam nevoia sa mananc si eu mancare cum trebuie - adica o halca de carne, o friptura, o pulpa ceva. Ma uit pe meniu (ca de, poate s-a schimbat ceva - nicio sansa) si nu imi face nimic cu ochiul. Pana la urma ma decid sa-mi cumpar niste vita cu castraveti pentru ca d'asta nu mai mancasem de mult.
Cum in acea bodega sunt ca acasa, intru in bucatarie si le spun oamenilor ce vreau sa mananc. Am ramas surprins cand am vazut "wandering through the kitchen, apparently without any reason, doing some random, unrelated and pointless things" o fata nou angajata. Eu, un baiat finut, bine crescut si cu obraz subtire spun Ni hao si ma duc sa mai schimb doua trei politeturi cu niste angajati care curatau si taiau de zor niste morcovi. Dupa vreo 2 minute, vad ca si bucatarul (impropriu spus bucatarul pentru ca de fapt toti sunt bucatari si gatesc care cum prind) se alatura "comandoului" responsabil cu operatiunea "Food for Bugs Bunny" - in acel moment nu am dat atentie acestui detaliu extrem de important.
Dupa inca vreo 5 minute imi vine fata cea noua cu mancarea. Am simtit eu ca e ceva ciudat rau de tot la mancare de cand a iesit din bucatarie, dar m-am gandit ca sunt eu paranoic sau ceva de genul asta. Am mancat, am baut nu stiu ce chestie de orez sau de soia putin dulce si am plecat acasa.
Cand eram in lift, adica la nici dupa 2 minute dupa ce am plecat din restaurant m-a apucat raul. Dar ce rau. Ameteala, stare de lesin, valuri cand de caldura, cand de lesin, transpiratie rece. La etajul 10 m-am asezat in cur in lift ca nu mai puteam sa stau in picioare si ma uitam ce "greu" urca liftul... 10... 11... 12... 13... 14... si in final 15... ma ridic cu greu in picioare, ies si ma duc acasa. Mai ca nu puteam sa bag cheia in broasca asa imi tremurau mainile. Pana la urma intru, inchid usa de la balcon, dau drumu la A/C pe 17 grade si ma intind in pat. Nu am putut sa stau mai mult de cateva secunde cand m-am dus la baie si am vomitat tot! Absolut tot!!! Inapoi in pat. Am mai stat intins vreo 5 minute si iar la baie sa vomit. Figura asta s-a repetat de vreo cateva ori pana m-am mai linistit cat de cat! Am vazut ca pot sa ma tin cat de cat pe picioare, mi-am luat un maieu pe mine si m-am dus in papuci la carciuma sa vad ce dracu au pus in macare!
Am intrat in bodega si m-am dus la bucatarul care imi face mie de mancare si l-am intrebat: Nali shi chushi?! Shipin, xihulu? (Unde e bucatarul?! Mancare, dovlecei?)
Cand m-a vazut in ce hal aratam s-a speriat chinezul... mi-a facut semn sa stau jos, mi-a adus ceai (de parca eu de ceai aveam nevoie)... O cheama pe fata cea noua, si incepe scandalul! Toti din carciuma au inceput sa urle la fata asta noua! Si in ce hal... am crezut ca vor s-o taie si s-o bage la valiza! M-am ridicat, am incercat sa le zic ca nu e situatia chiar asa de rea si ca nu vreau sa fac probleme nimanui. Ce vorbesti neicusorule, s-au ratoit la mine sa stau jos acolo si sa-mi beau ceaiul. Pana mea, pai stiu eu cum dracu se rezolva lucrurile astea in China - asa ca m-am conformat! A inceput fata sa planga si se jelea intr-un hal fara de hal. Pe la mijlocul taraboiului m-a apucat iar raul... am iesit afara din carciuma si am vomitat fix in mijlocul strazii. M-am intors am banut niste apa si m-am asezat inapoi pe scaun. Pret de cateva secunde liniste... dupa care iar a inceput scandalul mai rau ca inainte. Inca 10-15 minute de urlete, din care nu am inteles absolut nimic si il vad pe bucatarul "meu" ca iese afara din carciuma. Se intoarce dupa aproximativ un minut cu un tip care vorbea 3 boabe de engleza sa-mi traduca ce are sa-mi zica.
Inainte sa se apuce fata sa-mi faca mancarea i s-a spus sa nu puna sub nicio forma dovlecei si MSG. MSG nu a pus, dar de dovlcei a uitat... a pus si ea un sfert de dovlecel. L-a taiat marunt si amestecat cu castraveti, usturoi, ghimbir, sos de soia, ceapa verde si ce mai pun ei acolo. Prima oara cand am bagat in gura am simtit dovlecelul dar am crezut ca mi se pare mie si ca nu sunt imbecili sa puna dovlecei in mare - ca doar le facuse instructajul de nu stiu cate ori.
Faptul ca mi-au spus ca restul saptamanii o sa mananc gratis (adica 4 zile) nu m-a incalzit cu absolut nimic.
M-am dus acasa, am mai vomitat de vreo 3-4 ori si am adormit si dimineata parca a fost ceva mai bine. Abia dupa vreo 2-3 zile mi-am revenit complet.
Doamne!!!
Dedic acest post colegului si bunului meu prieten Dan Angelescu!
Mah candva trebuia sa ti-se intample si tie, blestemul legumei malefice loveste rar (daca te feresti bine) dar si cand o face tii minte.
Muritorii de rand nu am cum sa inteleaga teroarea legumei asteia, d-aia o si mananca, dar crede-ma eu o inteleg.
nu mi-am inchipuit ca o sa te tina toata viata cu dovleceii
Da ce aveau dovleceii? E mananc frecvent si nu am nimic. In poza sunt zuchinni, o specie de dovlecei. Iar dovleceii negatiti sunt aproximativ ca si castravetii. De fapt ai facut o criza de bila? Sau ce a fost?
Buna Carmen,
Nu a fost o criza de bila, dovleceii au fost de vina. Cand eram mai micutel, adica pe la vreo 14 - 15 ani, m-a obligat mama sa mananc sufleu de dovlecei - doua portii nu asa oricum. Cert este ca la scurt timp dupa ce am terminat de mancat am facut o indigestie incredibil de urata. Am avut febra foarte foarte mare, vomitam incontinuu, frisoane, nu puteam sa stau in picioare!
Au chemat ai mei salvarea ca nu se mai putea cu mine.
Nu mai tin minte exact ce mi-au facut medicii de pe salvare, dar cer este ca o saptamana nu m-am dat jos din pat asa de rau mi-a fost dupa povestea asta.
De atunci nu am mai mancat dovlecei. Vreo doi ani de la incident mi se facea rau cand auzeam cuvantul "dovlecel". Daca in frigider erau dovlecei, eu nu mai mancam nimic din ce era tinut acolo pt ca mi se facea rau. Acum sunt mai bine... nu mai e problema daca stau dovlecei in frigider, pot sa ma uit la ei, pot sa ii ating, dar in niciun caz NU pot sa-i mananc!
Multi au incercat sa imi dea dovlecei sa mananc si nu au reusit. Efectiv ii "simt" in macare - nu trebuie sa ma uit in farfurie/oala ca imediat imi dau seama ca sunt acolo si nu trebuie sa mananc. Pare incredibil dar crede-ma ca este adevarat!
Imi aduc aminte ce buni erau dovleceii prajiti cu mujdei de usturoi, dar pentru mine s-a incheiat cu asta.
Ai noroc ca poti sa te bucuri de ei.
Si da, ai dreptate... in poza sunt zucchini! :)
he, he, mai patesti si d'astea ! Ai avut tupeu sa te intorci, poate te puneau in mancare :)
Lol. Daca pateai asa ceva in Romania, te bateau ca le "strici" afacerea. Iti dai seama ce bonus primeai in mancare daca aveai tupeul sa te mai intorci.
Man, tu esti un adevarat dog sniffer de dovlecei. Dar daca in loc de dovlecei ai putea sa mirosi bilele castigatoare la loto? Tocmai s-au castigat 11 mil EUR, apropos! Cred ca asa ar merita oroarea! Sa vorbim cu ai tai sa-ti bage pe gat cu forta cate un tub plin cu bile... ;))
Si eu sunt patit la fel, de mic dar cu mancare de conopida...n-am putut sa mananc conopida 25 de ani (am 37 acum) dupa 20 de ani am gustat si am realizat ca mai ramasese doar ideea de rau (: in prezent maninc de rup... de stomacul este creierul nr. 2
Deci, am ras cu lacrimi la pataniile tale! De una singura m-am prapadit de ras! Esti teribil de haios, am dat de blog-ul tau de vreo doua ore si nu ma pot opri din citit! O sÄ merg si eu in China in ianuarie la munca si bag seama ca ce o sÄ ma astepte acolo nu e nimic comparabil cu ceea ce-mi imaginam eu...mdea! Bafta in continuare cu ceea ce ti-ai propus!