blog.eana.ro

Acest post o sa fie putin mai diferit fata de cele cu care v-am obisnuit pana acum. Nu va fi tragico - comic si nu va face haz de necaz, ci va fi un post care va exprima ce simt eu in acest moment.

Care este cea mai mare problemela a unui detinut tinut la carcera? Faptul ca sta intr-o camera extrem de mica? Ca e mereu o liniste mormantala? Ca nu are parte de lumina naturala? Hmm... nu cred. Eu cred ca cea mai mare problema este faptul ca ii este interzis contactul cu alte persoane, ca ii este interzis sa vorbeasca... intr-un cuvant singuratatea.

Nu ca la carcera, dar am experimentat singuratatea in China. O perioada destul de lunga am fost singur. Extrem de singur. Din acest motiv am fost si foarte depresiv. Absolut totul il vedeam mai negru decat era in realitate. Va amintiti Povestea Fierbatorului care am scris-o in articolul despre frustrari? O prietena mi-a spus ca nu se poate sa ma fi bufnit plansul doar de la atata lucru. Si acum cand imi amintesc in ce hal de daramat eram atunci parca imi vine sa imi plang de mila. Asta face singuratatea. Te distruge. Ce s-o mai lungim... efectiv ma prabuseam!

Intr-o zi ma duceam acasa. Eram bolnav rau de tot, imi curgea nasul, ochii imi erau rosii si lacrimau... practic plangeam in permanenta. Eram o epava. In lift remarc un tip o idee mai mic de intaltime de cat mine, blond, caucazian!!! Iisuse Christoase! M-am blocat! Nu stiam ce sa fac si ce sa zic. Imi intalneste privirea si imi zice: "How are you man?". Cu jumatate de glas si ochii inlacrimati zic si eu cu un glas firav: "I am very sick, man. My nose is running, my eyes are running. What can I say?!". Coborand din lift imi zice: "I've got allergies myself".

Asa l-am cunoscut pe Ryan. Un tip deosebit. Mi-a povestit ca statea in China de 7 ani de zile, cum si de ce a luat-o pe Abigail (catelusa lui cea mica si frumoasa), am vorbit cate'n luna si'n stele... Am baut beri la greu impreuna, am mancat impreun, am facut schimb de retete si leacuri naturiste. Mi-a spus ce e bine sa mananc si ce e bine sa evit. M-a invatat cum sa spun in chineza ca nu vreau mono glutamat de sodiu in mancare.

Desi dormeam cateva ore pe noapte nu ma simteam obosit, ma trezeam dimineata plin de energie si cu pofta de viata. Si desi dupa vreo 2-3 saptamani Ryan s-a intors acasa, uite asa usor usor mi-am revenit si am inceput sa nu mai vad lucrurile chiar asa de negre. Dintr-o data o noua lume mi s-a deschis in fata ochilor. Oamenii parca sunt mai zambitori, soferii de autobuz parca nu mai pun frana chiar asa de violent, vremea s-a indreptat, soarele straluceste pe cer... ce sa mai... e mult mai bine! Lux ce sa mai... Trai pe vatrai cum ar zice mama. Iti multumesc din suflet Ryan. M-ai ajutat enorm de mult! (Thank you so much Ryan! You helped me very much!)

Acum ca nu mai ploua si vremea este frumoasa, ma duc in fiecare miercuri pe stadion sa fac sport. Alerg, joc frisbee. Cel mai bine este ca am cunoscut oameni cu care interactionez. Am mai iesit sa beau o bere cu niste studenti chinezi care stau in blocul de vis-a-vis...

Abia astept sa se mai incalzeasca putin afara sa pot sa ma duc sa inot.

Pauza putin sa caut si eu ceva pe net... aoleooo....

Dragut, nu?! Desi mi-a scapat printre dinti o @$%!&^. Si totusi inca mai soarele straluceste pe strada mea...

BTW: Si da, astazi e ziua mea... Happy birthday to me... Happy birthday to me... dar ce zic eu acolo?! Zhù wǒ shēngrì kuàilè (祝我生日快乐)... Zhù wǒ shēngrì kuàilè (祝我生日快乐). Si Happy Birthday Corina (祝你生日快乐科里纳)

Sa ne auzim si sa ne vedem sanatosi!