blog.eana.ro

Am mai scris eu despre Suedia cateva randuri, dar foarte putine. Sa nu va inchipuiti ca pe aici umbla cainii cu covrigi in coada, pentru ca nu este asa. Peste tot sunt lucruri bune si lucruri rele. In acest post o sa scriu ce am patit cu un accident usor de masina in Suedia. Hai s-o luam cu inceputul pentru ca asa-i frumos!

Intr-o dimineata trebuia sa duc un prieten de al meu la aeroport. In drum spre aeroport, datorita unui cumul de factori am facut un accident usor, care de fapt, a insemnat ca masina nu mai putea fi condusa pentru ca sarise cauciucul de pe janta. Masina mea e "desteapta" si nu are roata de rezerva, ci doar un spray sa umfli roata in cazul in care se intampla sa iei un cui ceva (cred ca asta e o gaselnita doar pentru tarile in curs de dezvoltare, pentru ca in Germania sau Italia, de exemplu, eu nu am vazut cuie sau sticle sau d'astea pe jos).

Practic ce s-a intamplat... La o curba mi-a cazut telefonul (care in acel moment facea si pe GPS-ul) din poale si repede repede am zis sa-l iau dintre scaune. Mare greseala. Booooom! Am lovit niste masini parcate regulamentar. Ma dau jos din masina si ma uit... Cristoase... Vai de capul meu... Bara, spoiler, capota, usa, oglina, roata... Vai de capul meu! Ce dracu fac acum?! Au iesit niste oameni pe la balcoane sa vada ce s-a intamplat. Imi zice cineva nu stiu ce in suedeza (evident ca nu am inteles ce vroia de la mine) si a coborat in strada. Bineinteles omul vorbea engleza. Nivelul adrenalinei din sange era la cote maxime. Asa porcarie nu mi s-a mai intamplat in afara Romaniei. Hai ca masina ca masina, da-l dracu de fier... Dar prietenul meu trebuia sa ajunga la aeroport ca altfel era jale. "Victima" neatentiei mele pune mana pe telefon si suna la o companie de taximetre (nici asta nu stiam sa fac atunci), si imi trimit prietenul la aeroport... 650sek... o gramada de bani (impartiti la doi sa vedeti pretul aproximativ in lei).

Acum ca am scapat de chestia asta, hai sa ne axam pe faza cu masina. Pappu (ca asa il cheama pe nefericitul pe care l-am lovit) ma intreaba daca am asigurare. Evident ca aveam asigurare... si nu orice fel de asigurare, ci cea mai buna asigurare din Romania. Atunci omul, care oricum era relaxat, s-a relaxat si mai mult si imi spune sa urc la el acasa sa facem actele de constatare amiabila. Ma si treceau ganduri negre: "ma duce asta la el acasa si imi da o mama de bataie de nu ma vad", "poate ma omoara asta", etc. Inainte sa urc la el, am sunat niste prieteni din Suedia si le-am spus ce am patit, si le-am spus si numarul masinii lui Pappu in caz ca mi s-ar fi intamplat ceva. Dar ce vorbesti. Ajuns la om acasa, m-a tratat cu ceva ceai, apa si suc sa ma calmez nitel. Eu nici vorba sa ma calmez. Dupa ce am completat hartiile, omul mi-a oferit ceva de baut nitel mai tare ca vinul sa-mi calmez nervii. A incercat Pappu sa ma asigure ca nu e nicio problema, dar eu vedeam doar nori negrii la orizont. Dupa vreo jumatate de ora am plecat de la Pappu si m-am dus pe jos acasa (care nu era mai departe de 5 minute de mers pe jos). Am incercat sa dorm, dar nimic... simteam cum imi vine fierea in gura din cauza stresului si adrenalinei. Pana la urma am reusit sa inchid ochii si sa dorm vreo cateva ore.

A doua zi, m-am dus sa vad si eu cum arata pe lumina masina mea! Vai de capul meu... mi s-a facut rau... iar au inceput sa ma apuce toate caldurile si transpiratiile.

Dupa inca o zi, am sunat la compania de asigurari din Romania si le-am explicat cum stau lucrurile si ce s-a intamplat. Adevarati profesionisti mi-au spus ca nu e nicio problema si ca totul se va rezolva. Bine, bine... dar cum duc eu masina in service?! Mi-au dat un numar de telefon si sa rezolv acolo.

Ce dragut... compania cu care aveau ei contract nu avea acoperire in Suedia. Pune mana iar pe telefon si intreaba cum se procedeaza in acest caz. Raspunsul prompt: sunati la orice companie suedeza care va poate duce masina in service, luati factura si o atasati la dosar. Zis si facut. Vine omul cu masina sa ma puna pe platforma si sa mergem la service. Ok, ce service, unde, cat dureaza reparatia, si cate si mai cante intrebari i-am pus omului aluia. Omul, ca toti suedezii, super relaxat. Mi-a explicat ca avand in vedere perioada anului (eram destul aproape de sarbatorile de iarna - 23 noiembrie) el nu cred ca voi rezolva cu masina inainte de sfarsitul anului, si ca mai exact el nu crede ca masina va fi gata mai devreme de 2-3 luni... Poftim?! Dar masina nu are nimic grav zic... Omul imi zambeste si imi spune fericit: "tocmai d'aia". Vai de mine si de mine!

Ducem masina intr-un service (nu stiu nici acum unde!) si ramane sa ma sune ei sa-mi zica cum vom proceda mai departe. Am tot asteptat telefonul lor vreo 3 zile, dar nimic. Pun mana pe telefon si sun la service. Masina nu mai era acolo si nimeni nu stia pe unde este. Cum una ca asta?! Cei de la service mi-au dat numarului agentului de asigurari responsabil cu cazul meu! Sa il sun ca el stie ce se intampla. Stai asa?! Cum adica masina mea nu mai e in service si nu stie nimeni nimic de ea?! Il sun pe asigurator si primul lucru dupa ce ma prezint, il intreb unde e masina mea. Masina era in alt service care poate sa o repare mai repede si ca se apuca de reparatie in cel mai scurt timp. Dupa doua zile dau telefon la noul service sa vad care e situatia. Cei de acolo mi-au spus ca masina a fost ridicata de la ei si ca a fost dusa in alt service mai aproape de locul unde s-a produs accidentul. Bai ce dracu se intampla in tara asta?! Partea proasta este ca nici cei de la service si nici cei de la asigurari nu au putut sa-mi dea mai multe informatii... Am sunat in Romania si le-am spus ca suedezii mi-au pierdut masina. Romanii cand au auzit mai ca au zis ca ma tin de glume! Departe gandul asta de mine. Nici nu vreau sa ma gandesc cate telefoane s-au dat din Romania in Suedia sa-mi gaseasca masina. Dupa inca vreo saptamana am gasit masina intr-un service la vreo 5 statii de autobuz de casa.

Ma duc la service sa vad si eu ce se intampla si cum merge reparatia. Pai oamenii aia nu facusera nimic la masina! Hmmm... intreb si eu ca tot omul:
- De ce nu lucreaza nimeni la masina?!
- Domnule, dar nu avem piesele, vin sarbatorile, in Suedia lumea respecta lucrurile acestea...
- Ok, si cum se procedeaza?! Imi dati o alta masina pana o reparati?! Cand e gata masina mea?
- Masina nu avem sa va dam!
- Bine, dar masina mea cand e gata?
- Dupa mijlocul lui ianuarie...
- Poftim?! Faceti masina sa poata fi condusa, si ma sunati dupa ce primiti piesele. Nu puteti sa ma tineti fara masina 2 luni!
- Cred ca putem sa facem si asa. Avand in vedere ca nu aveti programare la reparatie, dati maine un telefon sa vedem in ce stadiu este masina.
- Cum adica nu am programare?!
- Pai trebuie sa aveti programare pentru reparatie...
- Pai credeti ca eu am programat acest accident?!
- Mai sunt si alti oameni la coada... programarile sunt sfinte...
...

Am plecat acasa... ce era sa mai zic?!

Am sunat a doua zis si mi-au spus ca pot sa vin sa iau masina abia "maine"... Bine si asa, de cat de loc!

M-am dus si am luat masina exact cand mi-au spus - data, ora, totul a fost la fix. Suedezii sunt oameni care tin la treburile astea.

Masina arata sifonata destul de rau, dar macar putea fi condusa. Puteam eu sa mai zic ceva?! Au facut exact ce le-am spus... au reparat masina cat de cat sa poata fi reparata si gata! Roiu taica!

Dupa anul nou, pe la mijlocul lui ianuarie, m-au sunat de la service...
- Au venit piesele, aduceti masina.
- Cat dureaza?
- Maxim o saptamana!
- Asa mult?
- Cum adica?!
- Nimic... va multumesc!

S-au tinut de cuvant. Masina era gata intr-o saptamana, si arata ca si cand nu patise nimic!

O poveste de genul aceasta, in Romania, s-ar fi rezolvat in maxim 2 saptamani! Aici nu... usurel, usurel... in doua luni jumatate! Dumnezeule...

End of story!

PS: Asigurarea a decis ca masina lui Pappu e prea veche si nu o repara, asa ca i-au dat banii sa-si cumpere alta masina!